Aur vechi

Aurul vechi este termenul generic pentru toate obiectele care conțin aur ieșite din utilizarea inițială și al căror conținut de aur urmează să fie recuperat prin topire și rafinare ulterioară. Aceasta include bijuterii sparte sau uzate, aliaje dentare din aur, monede de aur deteriorate, componente electronice aurite și deșeuri de producție din industria bijuteriilor. Prețul curent al aurului determină în mod esențial momentul în care efortul de recuperare devine rentabil.

Ce se consideră aur vechi?

Denumirea nu este definită legal, dar s-a consacrat în comerțul cu metale prețioase pentru următoarele categorii:

Cele mai comune surse pentru persoanele fizice sunt bijuteriile care nu mai sunt purtate sau care au o valoare de revânzare ca obiect de uz redusă, precum și aurul dentar din proteze dentare demontate.

Valoarea de topire: indicatorul esențial

Înainte de a vinde aurul vechi sau de a-l preda la o rafinărie, ar trebui calculată valoarea de topire (valoarea materialului). Aceasta rezultă din greutatea brută, finețe și prețul spot curent:

Valoare topire = Greutate brută (g) × Finețe (‰ / 1000) × Prețul aurului (RON/g sau EUR/g)

Un inel cu 5 g greutate brută și ștampila 585 (= 58,5 % aur) conține, la un preț al aurului de 380 RON/g:

5 g × 0,585 × 380 RON/g = 1.111,50 RON valoare de topire

Această valoare poate fi calculată rapid cu calculatorul de valoare la topire — introduci greutatea, aliajul și unitatea de măsură.

Prețul de achiziție vs. valoarea de topire

Prețul efectiv de achiziție este întotdeauna sub valoarea teoretică de topire, deoarece cumpărătorii includ în calcul următoarele costuri:

1. Comision rafinare – costurile topirii și rafinării (tipic 5–15 %)
2. Costuri analiză – determinarea finețe prin fluorescență de raze X sau eșantionare
3. Marjă comercială – câștigul cumpărătorului
4. Risc de preț – acoperire împotriva fluctuațiilor de preț până la revânzare

În practică, vânzătorii privați primesc, în funcție de furnizor, cantitate și puritate, 70–90 % din valoarea de topire. Compararea ofertelor este rentabilă: rafinăriile plătesc în general mai mult decât casele de amanet sau bijutierii, deoarece sunt actori direcți pe piață. Cu calculatorul de preț de achiziție poți estima suma de primit.

Determinarea finețe — înainte de vânzare

Ștampila de finețe aplicată (karate sau miimi) indică proporția de aur. Dacă ștampila lipsește sau este ilizibilă, un cumpărător sau o rafinărie poate determina finețea prin analiză. Metode uzuale:

• Testul cu piatră de probă – aproximare rapidă, precizie ±5–10 ‰
• Fluorescența de raze X (XRF) – nedistructivă, foarte precisă, standard la cumpărătorii serioși
• Cupelație / analiză chimică umedă – distructivă, precizie maximă, pentru cantități mari

Aliajele precum aurul alb, aurul roz sau vechile aliaje de turnare dentară conțin pe lângă aur și alte metale (argint, cupru, paladiu, platină); conținutul acestora influențează valoarea totală, deoarece rafinăriile remunerează uneori și metalele secundare.

Aurul dentar — caz particular

Aurul dentar constă rareori dintr-un singur aliaj. Tipic este un conținut de aur de 60–90 % (ștampilă 600–900), combinat cu argint, paladiu, platină și cupru. Cumpărătorii de aur dentar analizează aliajul total și remunerează toate metalele prețioase. Calculatorul de aur dentar oferă o primă orientare privind proporția de aur.

Reciclare și importanță pe piață

Reciclarea aurului vechi reprezintă un pilon important al ofertei globale de aur. Conform datelor World Gold Council, 25–30 % din oferta anuală de aur provine în mod regulat din surse de reciclare — în anii cu prețuri ridicate ale aurului, această pondere crește, deoarece mai mulți deținători sunt dispuși să vândă aurul vechi stocat. Aceasta face din reciclare un amortizor elastic pe piață: când prețul aurului crește puternic, mai mult aur vechi intră pe piață și temperează ușor creșterea.

Pentru mediu, reciclarea este avantajoasă față de extracția primară: prelucrarea aurului vechi consumă mult mai puțină energie și nu generează halde de steril sau ape reziduale chimice precum procesele de exploatare la suprafață și levigare din minele de aur.

Aspecte fiscale și juridice (România)

Persoanele fizice care vând aur vechi din gospodăria proprie realizează venituri din bunuri mobile (bunuri din patrimoniul personal). Conform interpretării fiscale actuale, astfel de venituri intră în categoria veniturilor din alte surse (art. 114 Cod fiscal) și sunt supuse impozitului pe venit de flat 10 %. Începând cu 1.08.2025, firmele (case de amanet, bijutieri) care achiziționează aur/metale prețioase de la persoane fizice rețin la sursă 10 % din suma plătită, cu excepția cazului în care vânzătorul face dovada că bunul provine din patrimoniul personal (de exemplu printr-o declarație notarială sau dovadă de moștenire). Această practică de probă nu este încă pe deplin clarificată juridic — consultați un consultant fiscal autorizat sau ANAF (https://www.anaf.ro) pentru situația dvs. specifică.

Plățile în numerar la achiziționarea de metale prețioase sunt limitate la 10.000 RON/zi (firmă–persoană fizică, Legea 70/2015). Tranzacțiile de la 10.000 € în sus trebuie raportate la ONPCSB (Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor). Textul nu constituie consultanță fiscală sau juridică.

Pe scurt

Aurul vechi nu este deșeu, ci o materie primă cu valoare măsurabilă: valoarea de topire poate fi calculată exact din greutate, finețe și prețul curent al aurului. Cine cunoaște valoarea materialului înainte de vânzare și compară mai mulți cumpărători obține rezultate semnificativ mai bune decât la prima ofertă primită.