Impozitarea metalelor prețioase în România

Sistemul fiscal în două viteze: aur față de celelalte metale prețioase

Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) tratează metalele prețioase în două moduri complet diferite. Aurul de investiții (aur de investiții) generează un câștig impozabil la vânzare, dar este scutit de TVA la cumpărare. Argintul, platina și paladiul nu generează venit impozabil la vânzare, dar poartă 21 % TVA la cumpărare. Cele două regimuri nu se pot combina și nu există o perioadă de deținere care să le modifice.

Un investitor care cumpără simultan un lingou de aur și un lingou de argint de la același comerciant va plăti prețuri fără TVA pentru aur și cu 21 % TVA pentru argint. La vânzare, câștigul din aur se impozitează cu 16 %, câștigul din argint rămâne la el. Nu există nicio dată calendaristică sau număr de ani care să modifice această structură.

De ce încadrarea produsului decide impozitul

Ce anume este aur de investiții se stabilește exclusiv prin Art. 313 alin. (1) Codul fiscal, iar definiția completă — finețea cerută lingourilor, condițiile cumulative ale monedelor, excepția pieselor mici și lista europeană de monede — este dezvoltată în ghidul cumpărarea aurului. Pentru un text fiscal contează numai consecința acestei încadrări: ce intră în definiție produce la vânzare un câștig impozabil cu 16 % (Art. 91 lit. d) coroborat cu Art. 123 alin. (1^2)), iar tot ce rămâne în afara ei — argint, platină, paladiu, bijuterii, aur dentar, aur vechi și piesele de aur care nu îndeplinesc condițiile — este venit neimpozabil potrivit Art. 62 lit. m).

De ce tăcerea legii nu creează impozit

Cine caută în Codul fiscal o normă care să impoziteze vânzarea de argint nu o găsește, iar aceasta nu este o lacună pe care interpretarea ar putea-o acoperi ulterior. Art. 114 alin. (1) definește categoria-rezervă venituri din alte surse drept „orice venituri identificate ca fiind impozabile” — categoria colectoare se deschide, așadar, numai pentru veniturile pe care legea însăși le califică expres drept impozabile. Un fapt generator de impozit nu se naște din absența unui text, ci dintr-un text care îl instituie. Aceasta este a doua zăvorâre a sistemului, alături de separarea dintre Art. 60 și Art. 62, și explică de ce cele trei metale rămân neatinse deși nu sunt nicăieri numite.

Câștigul impozabil: formula legală și valoarea fiscală

Art. 94 alin. (6) Codul fiscal definește câștigul sau pierderea:

„Câştigul/pierderea din operaţiuni cu aur de investiţii … reprezintă diferenţa pozitivă/negativă dintre preţul de vânzare şi valoarea fiscală, care include şi costurile aferente tranzacţiei.”

Câștig = prețul de vânzare − valoarea fiscală
Valoarea fiscală = prețul de cumpărare + costurile tranzacției
                  (comision, transport, asigurare aferentă tranzacției)

Impozit = câștig net anual impozabil × 16 %
         (Art. 123 alin. (1^2), veniturile anului 2026)

Nu există nicio deducere forfetară, nicio indexare cu inflația și nicio perioadă de deținere după care câștigul să devină neimpozabil. Art. 96 Codul fiscal prevede saldarea anuală: câștigurile și pierderile din același an se calculează cumulat, producând un câștig net sau o pierdere netă. Câștigul net se impozitează cu 16 %; pierderea netă se raportează în anii următori.

Valoarea fiscală fără chitanță

Art. 94 alin. (6) nu conține o regulă specială pentru situația în care cumpărătorul nu deține dovada prețului de achiziție. Aceasta este o întrebare deschisă: legea nu prevede că valoarea fiscală este zero fără chitanță, și nici că poate fi stabilit altfel. Sfatul practic rămâne valabil: păstrați facturile și extrasele de cont pe toată durata deținerii și cel puțin 5 ani după vânzare.

Exemplu de calcul: aceeași monedă, două regimuri juridice diferite

Valorile de mai jos sunt ipotetice; scopul este să ilustreze structura fiscală, nu să prevadă prețuri reale. Data de referință: veniturile anului 2026 (cota 16 %).

Scenariul A: Monedă de aur de investiții

Același calcul se aplică indiferent dacă moneda a fost vândută după 3 luni sau după 10 ani.

Scenariul B: Emisiune numismatică (nu este aur de investiții, adaos 120 %)

Impozitul de 16 %: baza de calcul și rata aplicabilă din 2026

Art. 123 alin. (1^2) Codul fiscal, modificat prin art. XII pct. 16 Legea nr. 239/2025 (MO nr. 1160 din 15.12.2025), stabilește cota de 16 % pentru câștigul net anual impozabil din investiții, începând cu veniturile aferente anului 2026 (art. XIII alin. (2) lit. b) Legea nr. 239/2025).

art. XIII alin. (1) lit. a) a pus modificarea în vigoare la 01.01.2026; alin. (2) lit. b) precizează că se aplică „începând cu veniturile aferente anului 2026”. Un câștig realizat în noiembrie 2025 și declarat în mai 2026 se impozitează cu 10 %.

Nu există impozit la sursă: Art. 96^1 alin. (1) exclude expres transferurile de aur de investiții din regimul de reținere la sursă. Contribuabilul calculează și plătește singur, prin Declarația unică. Totuși, Art. 96^1 alin. (2) lit. a)–c) obligă entitatea prin care se realizează transferul să calculeze câștigul sau pierderea, să-l comunice contribuabilului și să transmită anual la ANAF o declarație cu totalul câștigurilor și pierderilor pentru fiecare client.

CASS: contribuția la sănătate cu efect de treaptă

Pe lângă impozitul de 16 %, câștigurile din aurul de investiții pot declanșa CASS (contribuția de asigurări sociale de sănătate). Art. 155 alin. (1) lit. g) Codul fiscal include veniturile din investiții în baza contribuției, iar Art. 156 fixează cota la 10 %. Art. 170 alin. (4) lit. d) precizează ce anume se numără: câștigul net din investiții, stabilit potrivit Art. 94–97 — adică diferența pozitivă, nu suma încasată. Un vânzător care primește 100.000 lei pentru un lingou cumpărat cu 95.000 lei se ia în calcul cu 5.000 lei la verificarea pragului, nu cu 100.000 lei. Dacă pragul este atins, baza de calcul nu este acest câștig, ci treapta de 6, 12 sau 24 salarii minime brute (Art. 170 alin. (3)).

Obligația CASS apare numai dacă veniturile cumulate din afara salariului ating 6 salarii minime brute (Art. 170 alin. (2)). Cele două operațiuni sunt distincte: câștigul decide dacă se trece pragul, treapta decide cât se plătește.

Declarația unică, termenul de depunere și plata impozitului

Art. 122 alin. (3) și Art. 123 alin. (7) Codul fiscal stabilesc termenul de depunere a Declarației unice și de plată a impozitului la 25 mai al anului următor. Declarația este gestionată de ANAF sub denumirea administrativă D212 (numărul nu este prevăzut în Codul fiscal) și se depune electronic prin Spațiul Privat Virtual (SPV).

Ce se declară

În Declarația unică se înscriu: câștigurile și pierderile din transferuri de aur de investiții din acel an, câștigul net anual impozabil după saldare, impozitul la cota de 16 % și contribuția CASS dacă pragurile sunt atinse.

Art. 121 alin. (1) prevede o posibilă bonificație de până la 10 % din impozitul datorat pentru plata anticipată. Concret, pentru veniturile anului 2025, art. 8 OUG nr. 8/2026 (MO nr. 147 din 25.02.2026) a acordat 3 % pentru plata până la 15.04.2026. Dacă o bonificație similară va fi acordată pentru veniturile anului 2026 se stabilește prin legea bugetului — nicio sumă și nicio dată nu se pot indica în avans.

Pierderi și dreptul de report pe 5 ani

Dacă câștigul net anual este negativ, pierderea se poate reporta în anii următori. Art. 119 alin. (2)–(4) Codul fiscal, modificat prin OUG nr. 115/2023 (art. LIII pct. 71, MO nr. 1139 din 15.12.2023, în vigoare din 01.01.2024), prevede:

Argint, platină, paladiu: venituri neimpozabile

Art. 62 lit. m) Codul fiscal (în forma din 05.12.2024, OUG nr. 138/2024, MO nr. 1222) declară neimpozabile veniturile din transferul bunurilor mobile din patrimoniul personal, cu două excepții: Capitolul V (titluri de valoare și aur de investiții) și Capitolul IX (imobiliare). Citatul trebuie redat integral — omiterea celei de-a doua excepții ar face să pară că și imobiliarele sunt neimpozabile, ceea ce nu este adevărat.

Argintul, platina și paladiul nu apar în Capitolul V. Verificare: „paladiu” apare de 0 ori în Codul fiscal consolidat și în Normele metodologice; „platin” apare de 0 ori în Codul fiscal. Această absență nu este o lacună — este consecința aplicării directe a Art. 62 lit. m): acele metale sunt bunuri mobile din patrimoniul personal, care nu fac parte din excepțiile Capitalului V sau IX.

Când vânzarea repetată devine activitate independentă

O persoană fizică poate vinde ocazional metale prețioase din patrimoniul personal fără a deveni comerciant. Repetiția și organizarea pot transforma activitatea privată în activitate independentă, cu consecințe semnificative: impozit pe veniturile din activități independente în loc de 16 %, obligații TVA, înregistrare ca PFA sau întreprindere individuală.

Criteriul calitativ: 4 din 7

Art. 7 pct. 3 Codul fiscal definește activitatea independentă prin cel puțin 4 din 7 criterii: libertatea de a alege locul, modul și programul; mai mulți clienți; asumarea riscului activității; utilizarea capitalului propriu. Nu există un număr de tranzacții pe an sau o sumă sub care activitatea să fie garantat privată.

Art. 269 alin. (2) definește persoana impozabilă în scopuri TVA prin „caracter de continuitate”. Câteva vânzări nesistematice, la interval de ani, nu ating de regulă pragul; o activitate regulată — chiar fără profit constant — poate atinge pragul.

Ordinea normelor contează. Întâi se stabilește dacă pragul este atins — prin Art. 7 pct. 3 și Art. 269 alin. (2) Codul fiscal — și abia apoi intervine obligația de înregistrare: art. 6 alin. (1) OUG nr. 44/2008 cere ca activitatea economică să fie înregistrată și autorizată, dar se adresează celor trei forme în care o persoană fizică poate desfășura o astfel de activitate, adică PFA, întreprindere individuală și întreprindere familială. Din acest text nu rezultă că o vânzare privată ocazională ar fi supusă autorizării; el nu decide dacă vânzarea este o activitate economică, ci ce formă trebuie aleasă atunci când ea este. În plus, art. 1 alin. (2) din aceeași ordonanță exclude din domeniul său activitățile economice organizate și reglementate prin legi speciale — iar operațiunile cu metale prețioase sunt reglementate tocmai astfel, prin OUG nr. 190/2000. Desfășurarea de activitate fără autorizare este sancționată conform Legea nr. 12/1990, art. 1 lit. a): 500–5.000 lei pentru persoane fizice, 2.000–20.000 lei pentru persoane juridice.

TVA: scutire pentru aurul de investiții, 21% pentru celelalte

Cota standard și scutirea

Art. 291 alin. (1) Codul fiscal, modificat prin Legea nr. 141/2025 (MO nr. 699 din 25.07.2025), prevede 21 % din 01.08.2025 (anterior 19 %). Vechile cote reduse de 5 % și 9 % au fost comasate într-o singură cotă de 11 % (Art. 291 alin. (2); alin. (3), (3^6) și (3^7) poartă mențiunea „Abrogat”), iar catalogul acestei cote nu cuprinde metalele prețioase și nici categorii conexe precum operele de artă sau obiectele de colecție — căutare în text integral: 0 rezultate.

Formularea „în România mai există o singură cotă redusă” ar fi totuși prea scurtă: Legea nr. 161/2026 (MO nr. 642 din 04.08.2026, art. I și art. II) menține până la 30.09.2026 o cotă tranzitorie de 9 %, dar exclusiv pentru achiziții de locuințe din contracte încheiate anterior. Metalele prețioase nu au fost niciodată cuprinse în vreo cotă redusă, în nicio versiune a articolului; pentru ele se aplică întotdeauna cota standard.

Art. 313 alin. (3) lit. a) și b) scutesc de TVA: livrarea, achiziția intracomunitară și importul de aur de investiții, inclusiv aurul reprezentat prin certificate, și serviciile de intermediere. Scutirea se aplică și importului — o regulă cu relevanță practică pentru cei care cumpără din afara UE.

Tabel TVA pe tip de produs

Scutirea aurului de investiții este sui generis: Art. 268 alin. (9) nu o încadrează nici în scutirile cu drept de deducere (Art. 294–296), nici în cele fără. Dreptul de deducere al comerciantului este reglementat separat în Art. 313 alin. (8)–(9). Această clasificare nu afectează cumpărătorul final.

Pragul de la care un vânzător devine obligat să se înregistreze în scopuri de TVA este cifra de afaceri anuală de 395.000 lei (Art. 310 alin. (1), în forma dată de OG nr. 22/2025, aplicabilă din 01.09.2025). Surse care mai indică 300.000 lei descriu regimul anterior. Pentru persoana fizică ce vinde din patrimoniul personal, pragul este relevant doar dacă activitatea a devenit oricum una cu caracter de continuitate în sensul Art. 269 alin. (2).

Opțiunea de taxare și mecanismul taxării inverse

Opțiunea de taxare — numai față de cumpărători înregistrați în scopuri TVA

Scutirea de TVA pentru aurul de investiții nu este obligatorie pentru toți participanții la lanțul comercial. Art. 313 alin. (4)–(7) Codul fiscal permit comerciantului care livrează aur de investiții să opteze pentru taxarea tranzacției cu TVA, în locul scutirii. Opțiunea trebuie notificată în prealabil, în scris, autorității fiscale și este irevocabilă: odată formulată, nu mai poate fi retrasă.

Relevanța practică a opțiunii este limitată: un comerciant al cărui client este o altă entitate TVA-înregistrată poate prefera să taxeze livrarea, mai ales dacă are cheltuieli mari cu achiziția de aur brut sau de echipamente (dreptul de deducere al opționalului este reglementat de Art. 313 alin. (8)–(9)). Pentru investitorul privat, care cumpără de la un comerciant, opțiunea este fără consecințe directe: tranzacția sa rămâne scutită.

Taxarea inversă (taxare inversă) — mecanism B2B și fără legătură cu particularii

Art. 331 alin. (2) lit. h) Codul fiscal prevede taxarea inversă (taxare inversă) pentru:

• livrările de aur de investiții de la un vânzător care a optat pentru taxare, către un cumpărător înregistrat în scopuri TVA;
• livrările de aur brut sau semiprelucrat cu titlul de cel puțin 325/1000, inclusiv aur investițional sub formă de certificate, între entități înregistrate în scopuri TVA.

Mecanismul de taxare inversă se aplică exclusiv în relații B2B și nu modifică cu nimic regimul fiscal al persoanei fizice care vinde sau cumpără aur de investiții pentru patrimoniul personal.

Moștenire și donație: două temeiuri independente de neimpozabilitate

Niciunul dintre cele două temeiuri nu este o „scutire”

Dreptul fiscal român elimină povara fiscală la transferul de aur de investiții prin moștenire sau donație prin două mecanisme complet independente, ambele din categoria venituri neimpozabile, nu scutiri. Diferența nu este de formă: Art. 60 se intitulează „Scutiri”, Art. 62 se intitulează „Venituri neimpozabile” — legea le separă deliberat, și în domeniul fiscal această separare are consecințe.

Primul temei — Art. 62 lit. p) Codul fiscal: declară neimpozabile:

„sumele sau bunurile, inclusiv titluri de valoare şi aur de investiţii, primite cu titlu de moştenire ori donaţie.”

Aurul de investiții este menționat explicit, alături de titlurile de valoare — nu printr-un principiu general.

Al doilea temei — Art. 93 alin. (2) lit. a) și lit. a^1) Codul fiscal (ultima literă introdusă prin Legea nr. 296/2020 cu efect din 01.01.2021) stabilesc că transferul de aur de investiții la momentul dobândirii prin moștenire, donație sau partaj judiciar ori voluntar nu generează venituri impozabile. Normtextul folosește termenul „transfer” — nu schimbă natura juridică a actului, ci stabilește că el nu produce consecința fiscală.

Excepția temporară 2026

Art. III Legea nr. 170/2026 (MO nr. 648 din 05.08.2026) prevede că pentru succesiunile la care termenul de doi ani expiră între 14.07.2026 și 30.09.2026, impozitul de 1 % pe activul net imobiliar nu se datorează dacă procedura succesorală se finalizează până la 30.09.2026. Aceasta este o excepție punctuală, aplicabilă exclusiv imobilelor — nu modifică regimul aurului.

Procedura notarială și momentul în care metalul devine cunoscut

Succesiunile se desfășoară la notar public în raza instanței de la ultimul domiciliu al defunctului (Legea nr. 36/1995 a notarilor publici). La finalul procedurii se eliberează certificatul de moștenitor, care atestă dreptul de proprietate al moștenitorilor. Bunurile mobile — inclusiv lingouri și monede — se dovedesc prin documente sau orice mijloc de probă admis. Acesta este momentul în care metalul fizic devine consemnat într-un act oficial, cu consecințe ulterioare la un eventual viitor vânzare: câștigul va fi calculat față de valoarea fiscală, iar modalitatea de determinare a acesteia pentru aurul dobândit prin moștenire sau donație rămâne o întrebare deschisă, pe care legea nu o soluționează explicit. Sfatul practic: păstrați documentele de achiziție ale persoanei de la care ați moștenit sau primit donația.

Notarul aplică un onorariu calculat la valoarea totală a masei succesorale declarate, inclusiv bunurile mobile — aceasta este singura situație în care valoarea aurului contează direct în procedura succesorală, fără să fie o taxă fiscală. Nivelurile de onorariu (Anexa 3 la Ordin nr. 46/C/2011) nu sunt citate — documentul nu a putut fi verificat în text integral.

Două termene care nu se confundă: unul civil, unul fiscal

Două termene trebuie distinse, adresate unor aspecte diferite:

• 1 an — termenul de opțiune succesorală din dreptul civil (Art. 1103 alin. (1) Codul civil): moștenitorul trebuie să accepte sau să renunțe la moștenire în termen de un an de la deschiderea succesiunii.
• 2 ani — termenul fiscal, exclusiv pentru imobile: dacă procedura succesorală nu se finalizează în 2 ani de la deschiderea succesiunii, se datorează 1 % pe activul net imobiliar. Nu privește aurul.

Mai târziu, vânzarea aurului moștenit sau primit ca donație intră sub regimul obișnuit al câștigului din transferul aurului de investiții și se declară prin Declarația unică în termenul de 25 mai al anului următor. Ghidul Depozitarea și asigurarea metalelor explică de ce un certificat de moștenitor blochează accesul la un seif bancar până la finalizarea procedurii.

Donația prin dar manual: forma, nu impozitul

Ce este darul manual și de ce contează

Art. 1011 alin. (4) Codul civil permite transferul de bunuri mobile printr-o formă simplificată — darul manual (dar manual) — care se realizează prin:

1. acordul de voință al părților, și
2. tradiția (predarea) efectivă a bunului.

Norma se aplică bunurilor mobile corporale „cu o valoare de până la 25.000 lei”, adică suma însăși este cuprinsă în prag. Sub acest prag, donația se poate încheia valabil prin acordul de voințe însoțit de predarea bunului (Art. 1011 alin. (4) Cod civil); o listă semnată cu valoarea se recomandă în orice caz — ca mijloc de probă, nu ca cerință de valabilitate. Nu se datorează niciun impozit, indiferent de formă. Ghidul complet al impozitelor detaliază regimul câștigului la o vânzare ulterioară.

Tabelul celor două forme

Dovada — o listă simplă, dar recomandată

Cum dovedești că un dar manual a avut loc și că obiectul îți aparține? Art. 919 alin. (3) Codul civil prezumă că posesorul este proprietar până la proba contrarie. Totuși, o listă semnată cu descrierea bunurilor, greutate, finețe și valoare estimată la data donației se recomandă ca mijloc de probă, nu ca cerință de valabilitate a darului manual.

O întrebare deschisă, care nu poate fi răspunsă în niciun sens: Art. 1011 alin. (3) Codul civil impune enumerarea și evaluarea bunurilor mobile dintr-o donație, sub sancțiunea nulității absolute — dar alin. (2) scoate darul manual de sub alin. (1), iar alin. (4) prevede o regulă proprie de valabilitate (acord + predare). Dacă obligația de enumerare din alin. (3) se extinde sau nu sub pragul de 25.000 lei la darul manual este incert — legea nu o tranșează explicit. Sfatul practic: faceți o listă oricum, ca instrument de probă, nu ca formalitate legală.

Succesiunea fiscală: ce se moștenește odată cu datoriile

Art. 23 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015, formă consolidată la 08.05.2026) prevede că debitorul fiscal devine „moștenitorul care a acceptat succesiunea debitorului, în condițiile dreptului comun”. Dacă cel de la care moșteniți sau primiți donație are restanțe fiscale nedeclarate — inclusiv din vânzări de aur de investiții nedeclarate — aceste datorii se transmit la moștenitorii care acceptă succesiunea.

Ghidul cumpărarea aurului detaliază definiția legală a aurului de investiții — un element esențial înainte de orice donație sau moștenire de lingouri și monede.

Transferuri transfrontaliere și câștiguri din afara României

Rezidența fiscală și obligația declarativă globală

România impozitează câștigurile din transferul aurului de investiții la nivel global pentru rezidenții fiscali români — adică persoanele fizice rezidente în sensul Codului fiscal. Temeiul legal pentru includerea câștigurilor obținute în afara țării este:

• Art. 59 alin. (1) lit. a): „veniturilor obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României” — persoanele fizice rezidente sunt impozitate pe veniturile mondiale.
• Art. 130 alin. (1): regimul general al veniturilor din surse externe.
• Art. 119 alin. (4): pierderile din surse externe se calculează „pe fiecare ţară” separat — ceea ce confirmă implicit că și câștigurile externe sunt luate în calcul.

Pierderile externe și calculul per țară

Art. 119 alin. (4) tratează pierderile obținute din surse externe separat — „pe fiecare ţară”. Practic, dacă ați realizat o pierdere dintr-o tranzacție cu aur prin un intermediar german și un câștig dintr-o tranzacție prin un intermediar elvețian, saldarea se face pe fiecare țară, nu global. Pierderile nete per țară se pot reporta în limita regulilor obișnuite (5 ani, 70 % din câștigul anului).

Cumpărarea de la un vânzător UE — TVA la distanță

Dacă o persoană fizică din România cumpără argint, platină sau paladiu de la un vânzător din alt stat UE, intervine regimul vânzării la distanță (vânzare la distanță intracomunitară). Locul livrării este România, și TVA de 21 % se datorează în România, de la vânzătorul UE, din momentul în care acesta depășește pragul unionar. Contravaloarea fixată legal pentru România: 46.337 lei (Art. 278^1 alin. (5) Codul fiscal).

TVA la import — sistematica

Importul de aur de investiții din țări non-UE este scutit de TVA (Art. 313 alin. (3) lit. a) menționează expres „importul”). Importul de argint, platină și paladiu atrage TVA de 21 % calculat pe valoarea în vamă plus drepturile vamale și cheltuielile accesorii până la primul loc de destinație (Art. 289 Codul fiscal). Cotele vamale aplicabile (TARIC) nu au fost verificate — nicio cifră nu este indicată.

Călătoriile cu metale prețioase

La ieșirea sau intrarea în Uniunea Europeană, valuta în numerar de cel puțin 10.000 euro trebuie declarată (Regulamentul (UE) 2018/1672, art. 3 și 4, implementat național prin HG nr. 707/2006, art. 156 alin. (3); formulare și proceduri — Ordinul ANAF nr. 1958/2021). Separat, obiectele din metale prețioase care depășesc „uzul personal” fac obiectul unei declarații vamale scrise la trecerea frontierei UE (art. 156 alin. (1) lit. c) și alin. (2) HG nr. 707/2006), independent de orice sumă în euro. Ce înseamnă „uzul personal” nu este definit de regulament — nicio limită în grame sau piese nu poate fi indicată.

Ce nu există în dreptul român

Această secțiune enumeră măsurile fiscal-juridice pe care investitorii le cunosc din alte sisteme europene și care nu există în dreptul român. Fiecare afirmație se bazează pe o constatare negativă la textul normativ: fie o normă există, dar are un conținut diferit, fie nu există niciun text legal corespunzător.

Singura schimbare previzibilă la nivel european privește Regulamentul (UE) 2024/1624, care va introduce o limită unională de 10.000 euro pentru plățile în numerar și va include expres comercianții de metale prețioase între entitățile obligate. El se aplică însă de la 10.07.2027 și nu este drept în vigoare în 2026: nicio obligație descrisă în acest ghid nu decurge din el, iar orice text care îl prezintă ca fiind deja aplicabil descrie viitorul, nu prezentul.

Ghidul cumpărarea aurului explică ce există: definiția aurului de investiții, cele trei praguri de numerar și identificarea clientului fără prag.

Evidențe, comunicare cu ANAF și identificarea clientului

Identificarea clientului — obligație a comerciantului, nu a cumpărătorului

Art. 313 alin. (10) Codul fiscal impune comerciantului de aur de investiții să:

1. țină evidența tuturor tranzacțiilor cu aur de investiții;
2. păstreze documentația care permite identificarea clientului în aceste tranzacții;
3. conserve evidențele minimum 5 ani de la sfârșitul anului în care operațiunile s-au efectuat.

Nu există nicio sumă minimă. Obligația este fără prag valoric — se aplică de la prima tranzacție, indiferent dacă s-a plătit în numerar sau prin virament. Ideea că sub 10.000 euro aurul de investiții s-ar putea cumpăra anonim confundă pragul din legislația privind spălarea banilor cu această normă din Codul fiscal, care nu cunoaște niciun prag și nu depinde de modalitatea de plată.

Raportarea anuală a entității față de ANAF

Art. 96^1 alin. (2) lit. a)–c) Codul fiscal obligă entitatea prin care se realizează transferul să:

• calculeze câștigul sau pierderea din fiecare transfer, per client;
• comunice rezultatul clientului;
• transmită anual la ANAF o declarație cu totalul câștigurilor și al pierderilor per client.

Aceasta este raportarea menționată la Art. 96^1 alin. (1) — același articol care exclude reținerea la sursă. Nu există impozit reținut la sursă, dar există o raportare anuală individualizată la ANAF. Consecința practică: ANAF are acces sistematic la datele tranzacțiilor de aur de investiții, pe baza declarațiilor entităților, independent de ce declară contribuabilul. Absența impozitului reținut la sursă nu înseamnă, prin urmare, absența informației la ANAF: cele două chestiuni sunt reglementate în același articol, dar separat una de cealaltă.

Obligațiile AML relevante pentru investitorul particular

Comercianții de metale prețioase care efectuează tranzacții ocazionale în numerar de cel puțin 10.000 euro devin entități raportoare în sensul legii anti-spălare bani (Legea nr. 129/2019 privind prevenirea și combaterea spălării banilor) (art. 5 alin. (1) lit. i)). Reglementarea aduce cu ea:

• identificarea clientului, conform art. 13 alin. (1) lit. c);
• raportarea tranzacției la ONPCSB în cel mult 3 zile lucrătoare de la efectuare (art. 7 alin. (7));
• raportarea imediată a oricărei suspiciuni, înaintea efectuării tranzacției (art. 6, art. 8).

Suplimentar, art. 17 alin. (14) pct. 2 lit. f) Legea nr. 129/2019 listează tranzacțiile cu metale prețioase ca factor de risc pentru suplimentarea măsurilor de cunoaștere a clientelei. Acesta explică de ce băncile și alți operatori financiari pot solicita documente suplimentare în legătură cu operațiunile de aur, chiar și sub pragul de 10.000 euro.

Ghidul platina și paladiul detaliază de ce comercianții de platină și paladiu rămân în domeniul de aplicare al OUG nr. 190/2000, spre deosebire de comercianții de aur de investiții. Pentru operațiunile cu aur de investiții, ordonanța este inaplicabilă (art. 2^1 alin. (1) lit. f)). Distincția are consecințe la citare: este o chestiune de domeniu de aplicare, nu o scutire acordată de la o obligație care ar exista altfel. Chestiunea dacă persoanele fizice pot cumpăra aur de investiții exclusiv prin bănci rămâne o întrebare deschisă (art. 6 față de art. 2^1 alin. (1) lit. f) OUG nr. 190/2000) — niciuna dintre variante nu poate fi afirmată ca regulă sigură.

Evidența proprie a contribuabilului

Nu există nicio obligație de a declara stocul de metale prețioase deținut. Obligația apare la vânzare: atunci, contribuabilul trebuie să calculeze câștigul pe baza valorii fiscale (prețul de achiziție plus costurile tranzacției), să-l includă în Declarația unică și să achite impozitul de 16 % până pe 25 mai al anului următor.

Documentele utile pentru calculul valorii fiscale:

• facturile sau bonurile fiscale de cumpărare (individualizate pe cantitate și preț);
• extrasele de cont din care rezultă suma plătită;
• dovada comisioanelor și cheltuielilor cu transportul sau asigurarea tranzacției.

Aceste documente trebuie păstrate pe toată durata deținerii și cel puțin 5 ani după vânzare — termenul de prescripție fiscală obișnuit (Art. 110 alin. (1) Codul de procedură fiscală, Legea nr. 207/2015).

Prescripție fiscală și control

Termenele de prescripție fiscală

Dreptul ANAF de a stabili obligații fiscale suplimentare (control și impunere) este limitat de Art. 110 alin. (1)–(4) Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015, formă consolidată la 08.05.2026):

Practic: câștigul din aur de investiții din 2026 (declarat în mai 2027) poate fi reverificat de ANAF până în 1 iulie 2032. Dacă se constată că declarația nu a fost depusă deloc sau că s-a comis o infracțiune (evaziune fiscală deliberată), termenul crește la 10 ani.

Ce poate verifica ANAF

Controlul fiscal poate viza:

• concordanța dintre câștigurile declarate și datele primite de la entitățile raportoare (Art. 96^1 alin. (2));
• valoarea fiscală folosită la calcul — dacă există documente justificative;
• calificarea produsului: aurul de investiții (Art. 313 alin. (1)) față de alte produse din aur;
• prețul de achiziție declarat versus cel din documentele comerciale.

Succesiunea fiscală: datorii moștenite

Art. 23 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală face din moștenitorul care a acceptat succesiunea debitor fiscal pentru obligațiile fiscale ale defunctului. Dacă cel de la care ați moștenit aur de investiții nu a declarat câștiguri din vânzări anterioare, aceste restanțe pot fi urmărite față de moștenitori — limitate la cotele succesorale acceptate.

Controlul la fața locului și drepturile contribuabilului

Inspecția fiscală la persoane fizice urmează regulile din Legea nr. 207/2015: contribuabilul primește în prealabil un aviz de inspecție fiscală, iar termenul concret de comunicare rezultă din Legea nr. 207/2015 și diferă după categoria de contribuabil. Contribuabilul are dreptul la asistență juridică sau fiscală pe toată durata controlului și dreptul la o explicație scrisă a concluziilor. O opinie obligatorie (soluție fiscală individuală anticipată) poate fi solicitată la ANAF înainte de realizarea tranzacției — un instrument util dacă situația fiscală are elemente neclare (tranzacție atipică, lipsă documente etc.).

Ghidul cumpărarea argintului completează imaginea pentru metalele care nu intră în regimul câștigului impozabil: argint, platină și paladiu — neimpozabile la vânzare, dar cu 21 % TVA la cumpărare.

Limitele acestui ghid fiscal

Acest ghid prezintă structura fiscală aplicabilă metalelor prețioase în România, pe baza Codului fiscal (Legea nr. 227/2015, formă consolidată la 08.08.2026) și a legislației conexe. El nu este consultanță fiscală și nu produce efecte juridice.

Ce rămâne în sarcina contribuabilului

Calculul câștigului impozabil este individual: depinde de prețul efectiv plătit la achiziție, de costurile reale ale tranzacției și de modul în care ANAF aplică normele în situații atipice (absența documentelor, moșteniri, donații). Niciun ghid editorial nu poate substitui:

• consultantul fiscal autorizat (consultant fiscal, înscris în Registrul consultanților fiscali ținut de Camera Consultanților Fiscali) — pentru calculul obligației, optimizarea legală a planificării și asistența la un control ANAF;
• opinia obligatorie a ANAF (soluție fiscală individuală anticipată) — pentru situații cu incertitudine juridică reală, de exemplu în lipsa documentelor de achiziție sau la prime tranzacții de valoare mare;
• notarul public — pentru procedura succesorală și orice donație de valoare peste 25.000 lei.

Declarația unică: contribuabilul este autorul ei

Sistemul român al autoimpunerii — declarația proprie a contribuabilului — înseamnă că responsabilitatea completării corecte a Declarației unice revine persoanei fizice. Nici comunicarea primită de la entitatea raportoare (Art. 96^1 alin. (2)), nici banca, nici brokerul nu completează declarația în locul contribuabilului. Ei furnizează date; contribuabilul calculează și declară.

Dacă vânzarea de aur de investiții este prima sau dacă câștigul net anual depășește un anumit nivel care ar putea activa CASS, consultați un consultant fiscal înainte de 25 mai al anului următor celui în care s-a realizat câștigul. Puteți folosi calculatorul de taxe ca instrument orientativ — nu ca înlocuitor al declarației fiscale.