Procedeul de amalgamare
Cunoscut și ca: Amalgamare, Procedeul cu mercur, Mercury Amalgamation
Procedeu istoric de extracție a aurului în care mercurul lichid dizolvă aurul și argintul din minereu, formând un amalgam care este separat ulterior prin încălzire.
Vă place ce vedeți și citiți?
Ne punem tot sufletul în a menține preciousmetalprices.com rapid, clar și gratuit — fără ziduri de plată, fără dezordine, doar fapte și prețuri live de încredere. Dacă vă este de folos, cel mai frumos mod de a spune mulțumesc este să transmiteți mai departe. Fiecare distribuire ajută un alt investitor să ne descopere și menține proiectul în viață. 💛
Vă place ce vedeți și citiți?
Ne punem tot sufletul în a menține preciousmetalprices.com rapid, clar și gratuit — fără ziduri de plată, fără dezordine, doar fapte și prețuri live de încredere. Dacă vă este de folos, cel mai frumos mod de a spune mulțumesc este să transmiteți mai departe. Fiecare distribuire ajută un alt investitor să ne descopere și menține proiectul în viață. 💛
Procedeul de amalgamare este unul dintre cele mai vechi procedee chimice de extracție a aurului și a fost, timp de secole, principala metodă în minerit. Se utilizează mercurul (Hg), care are proprietatea de a dizolva selectiv aurul și argintul din minereul măcinat și de a forma un amestec aliat lichid — numit amalgam. Amalgamul obținut este apoi încălzit: mercurul se evaporă la 356,7 °C, iar metalul brut rămas (un așa-numit lingou Doré) este ulterior rafinat în cadrul procesului de affinaj.
Principiul de funcționare
Procedeul se desfășoară în trei etape:
- Zdrobirea și măcinarea minereului aurifer în rocă fină (praf).
- Adăugarea de mercur – minereul este pus în contact cu mercurul lichid (în tobe, pe mese vibratoare sau prin amestecare directă). Aurul și argintul se leagă preferențial de mercur; roca sterilă rămâne.
- Încălzire în retortă – amalgamul separat este încălzit într-o retortă închisă. Vaporii de mercur condensează și sunt (în mod ideal) captați și reutilizați; metalul rămas are o finețe tipică de 60–80 %.
Semnificație istorică
Procedeul a fost utilizat încă de romani și a atins apogeul în secolele XVI–XIX — mai ales în minele de argint din America Latină (Potosí, Zacatecas) și în timpul Goanei după aur din California (1848) și Australia. În această eră, o mare parte din oferta mondială de aur și argint provenea din exploatații care foloseau amalgamarea.
Probleme de mediu și utilizarea actuală
Mercurul este extrem de toxic și persistă în ecosisteme. Eliberarea necontrolată a mercurului otrăvește solurile, apele și lanțurile trofice. Convenția de la Minamata (ONU, 2013, intrată în vigoare în 2017) obligă statele semnatare la reducerea treptată și interzicerea mercurului în mineritul industrial. România este semnatară a acestei convenții.
În minele mari moderne, procedeul de amalgamare a fost complet înlocuit de lixivierea cu cianuri și alte procese hidrometalurgice. Cu toate acestea, el rămâne larg utilizat în mineritul artizanal și la scară mică (ASGM) — mai ales în Africa subsahariană, America de Sud și Asia de Sud-Est — deoarece echipamentele sunt ieftine și procesul este ușor de manevrat. Sectoarele ASGM contribuie cu aproximativ 35–40 % la emisiile antropice globale de mercur.
Comparație cu procedeele moderne
| Procedeu | Randament metal | Risc de mediu | Investiție de capital |
|---|---|---|---|
| Amalgamare | 60–90 % | Foarte ridicat (Hg) | Foarte scăzut |
| Lixiviere cu cianuri | 90–98 % | Ridicat (CN⁻) | Mediu |
| Flotație + topire | 85–95 % | Scăzut până la mediu | Ridicat |
Prețul curent al aurului influențează ce procedee pot fi exploatate economic — prețurile mai ridicate fac rentabile și tehnologiile mai costisitoare, dar mai curate. Valoarea materialică a metalului deja extras poate fi calculată cu calculatorul de valoare la topire.
Pe scurt
Procedeul de amalgamare este semnificativ din punct de vedere istoric, dar problematic din perspectivă ecologică: mercurul rămâne în ecosistem și pune în pericol oamenii și natura. Minele mari moderne l-au înlocuit de mult cu procese mai sigure; în mineritul informal la scară mică, el rămâne încă larg răspândit în ciuda interdicțiilor internaționale.