Duritate Mohs
Cunoscut și ca: Scala Mohs, Duritate de zgâriere, Duritate minerală
Duritatea Mohs este o mărime adimensională pe o scară de la 1 la 10, care descrie rezistența unui mineral la zgâriere de către un material mai dur.
Vă place ce vedeți și citiți?
Ne punem tot sufletul în a menține preciousmetalprices.com rapid, clar și gratuit — fără ziduri de plată, fără dezordine, doar fapte și prețuri live de încredere. Dacă vă este de folos, cel mai frumos mod de a spune mulțumesc este să transmiteți mai departe. Fiecare distribuire ajută un alt investitor să ne descopere și menține proiectul în viață. 💛
Vă place ce vedeți și citiți?
Ne punem tot sufletul în a menține preciousmetalprices.com rapid, clar și gratuit — fără ziduri de plată, fără dezordine, doar fapte și prețuri live de încredere. Dacă vă este de folos, cel mai frumos mod de a spune mulțumesc este să transmiteți mai departe. Fiecare distribuire ajută un alt investitor să ne descopere și menține proiectul în viață. 💛
Duritatea Mohs (scala Mohs sau duritatea de zgâriere) a fost elaborată în 1812 de mineralogul german Friedrich Mohs și rămâne și astăzi cea mai utilizată măsură calitativă a durității de zgâriere a mineralelor și metalelor. Principiul este simplu: un material cu duritate Mohs mai mare îl zgârie pe cel cu duritate mai mică — și nu invers. Scala este astfel un instrument rapid de orientare în verificarea autenticității monedelor și în studiul materiilor prime.
Scala Mohs — prezentare generală
Scala se întinde de la 1 (talc, cel mai moale mineral) la 10 (diamant, cel mai dur material natural). Ea nu este liniară — distanța dintre trepte diferă, de aceea interpolarea aritmetică nu este permisă.
| Treaptă | Mineral de referință | Comparație uzuală |
|---|---|---|
| 1 | Talc | Se sfărâmă cu unghia |
| 2 | Gips | Se zgârie cu unghia |
| 3 | Calcit | Se zgârie cu o monedă de cupru |
| 4 | Fluorit | Se zgârie cu un cuțit (ușor) |
| 5 | Apatit | Se zgârie cu un cuțit (greu) |
| 6 | Feldspat | Se zgârie cu o pilă de oțel |
| 7 | Cuarț | Zgârie sticla |
| 8 | Topaz | Zgârie cuarțul |
| 9 | Corindon (safir/rubin) | Zgârie topazul |
| 10 | Diamant | Zgârie orice |
Metalele prețioase pe scala Mohs
Metalele prețioase au durități Mohs cuprinse între 2,5 și 4,75 — sunt relativ moi, ceea ce explică atât caracteristica lor de maleabilitate (ductilitate), cât și susceptibilitatea la zgârieri:
| Metal | Duritate Mohs (aprox.) |
|---|---|
| Aur (999) | 2,5 |
| Argint (999) | 2,5–3,0 |
| Platină | 3,5–4,5 |
| Paladiu | 4,75 |
| Wolfram | 7,5 |
Duritatea redusă a aurului fin și a argintului fin este motivul principal pentru care aceste metale sunt aliate cu cupru sau alte metale pentru monede și bijuterii: un aliaj crește simțitor duritatea fără a afecta esențial proprietățile metalului prețios.
Importanța pentru verificarea autenticității
Duritatea Mohs este utilă, dar nu suficientă ca indicator de autenticitate. Wolframul (duritate Mohs 7,5) este mult mai dur decât aurul, dar este folosit ca miez în falsuri de lingouri, deoarece densitatea sa (19,25 g/cm³) este aproape identică cu cea a aurului (19,32 g/cm³). Falsificarea cu wolfram nu poate fi detectată nici doar prin duritate, nici doar prin cântărire — abia combinarea determinării densității, ultrasunete și fluorescență cu raze X oferă certitudine.
Pentru verificări simple de monede în viața de zi cu zi: o monedă autentică din aur poate fi zgâriată cu un cuțit de oțel (duritate Mohs ~5,5) — ceea ce, evident, nu trebuie testat în practică. Verificarea autenticității monedei și verificarea dimensiunilor monedei oferă alternative sigure, nedistructive.
Principiul de măsurare
Duritate A > Duritate B → A zgârie B, B nu zgârie A
Duritate A = Duritate B → ambele se zgârie reciproc
Măsurarea se face prin apăsarea manuală a materialului de testare pe proba de analizat. Ulterior se verifică dacă s-a format o urmă reală sau doar reziduu al corpului mai moale.
Pe scurt
Duritatea Mohs clasifică materialele după rezistența la zgâriere pe o scală de la 1 la 10 și ajută la distingerea metalelor prețioase de falsuri sau de metalele de aliaj — pentru o evaluare fiabilă sau o verificare de autenticitate, trebuie combinată întotdeauna cu alte caracteristici fizice precum densitatea și punctul de topire.